Pe scurt: în cea mai mare parte a lumii, da. Mirosul unui parfum e foarte greu de deținut. Instanțele din Franța și din SUA au refuzat să trateze un miros ca proprietate protejată, iar formulele de parfum nu sunt protejate prin drept de autor. Ce protejează legea este numele, logoul, flaconul și adevărul a ceea ce spune vânzătorul. Un dupe care copiază un miros este legal. Un produs care copiază numele sau flaconul, ori pretinde că este identic când nu este, nu este legal.
Acesta e rezumatul. Detaliile contează, pentru că instanțele nu au fost toate de acord, iar linia pe care au trasat-o e mai precisă decât „copiatul e în regulă”.
Patru lucruri diferite, protejate în patru feluri diferite
Când întrebi dacă un parfum poate fi copiat, de obicei te referi la patru lucruri separate deodată, iar legea îl tratează diferit pe fiecare.
- Numele și logoul. Mărci înregistrate. Puternic protejate peste tot. Să folosești un nume celebru pe propriul flacon înseamnă încălcarea mărcii, punct.
- Flaconul și ambalajul. Protejate ca desen sau model înregistrat ori ca aspect comercial (trade dress). Un flacon care seamănă cu originalul este punctul în care pierd, de fapt, majoritatea vânzătorilor de dupe-uri care pierd în instanță.
- Formula de parfum. Protejată ca secret comercial, adică împotriva furtului, nu împotriva descifrării. Dacă cineva analizează un parfum și îl reconstruiește independent, niciun secret n-a fost luat.
- Mirosul în sine. Acesta e cel disputat. Majoritatea instanțelor spun că un miros nu poate fi deținut. O instanță foarte importantă a spus că poate.
Europa: instanțele nu au fost de acord, apoi au trasat o linie
Țările de Jos, 2006: da, un miros poate avea drept de autor
În 2006, Curtea Supremă olandeză a dat o hotărâre împotriva unei companii numite Kecofa, al cărei parfum avea 24 din 26 de componente în comun cu un parfum celebru. Curtea a considerat că mirosul este o operă protejabilă prin drept de autor, pentru că parfumul este o substanță fixă al cărei miros poate fi recunoscut de simțuri. Rămâne cea mai puternică hotărâre din lume în favoarea dreptului de a deține un miros și se aplică în Țările de Jos.
Franța, 2006 și 2013: nu, un miros este know-how
Franța, unde își are sediul o mare parte a industriei, a mers în direcția opusă. Cour de cassation a hotărât în 2006, și din nou pe 10 decembrie 2013, că un parfum este rezultatul aplicării unui know-how tehnic și nu o formă de exprimare protejată prin drept de autor. Două dintre cele mai înalte instanțe ale Europei, în același an, au ajuns la concluzii opuse asupra aceleiași întrebări.
Uniunea Europeană, 2009: problema e numele
Decizia care a modelat felul în care se vând dupe-urile în Europa nu privește deloc mirosul. În 2009, Curtea de Justiție a UE s-a pronunțat în cazul împotriva Bellure, un producător de parfumuri care miros la fel, care punea în circulație liste comparative ce asociau fiecare produs al său cu parfumul celebru pe care îl imita. Curtea a considerat că folosirea mărcilor celebre în acest fel profita în mod neloial de reputația lor și nu era publicitate comparativă permisă.
Efectul practic e clar. În UE poți vinde un miros care seamănă cu altul. Nu poți folosi numele celuilalt parfum ca să-l vinzi.
Statele Unite: comparația e permisă, afirmațiile false nu
Dreptul american nu a tratat niciodată un miros ca fiind protejabil prin drept de autor, iar cazul de referință are peste o jumătate de secol.
În 1968, Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit a judecat un caz împotriva lui Smith, care vindea un parfum numit Second Chance și îl promova ca duplicat al unui parfum celebru. Curtea a hotărât că a numi produsul altei companii pentru a-l compara cu al tău este legal, atâta timp cât comparația nu prezintă greșit produsele și nu îi derutează pe cumpărători în privința producătorului.
Cazul a revenit la aceeași curte în 1976, iar această a doua parte e cea pe care majoritatea rezumatelor o omit. Smith susținuse că parfumul lui era echivalent cu originalul. Nu era. Curtea a menținut un ordin care îi interzicea să pretindă că era la fel ca miros sau ca formulă. Comparația era legală. O afirmație falsă de identitate nu era.
Dupe, contrafacere și „inspirat de” nu sunt același lucru
| Copiază mirosul | Copiază numele | Copiază flaconul | Legal? | |
|---|---|---|---|---|
| Contrafacere | Uneori | Da | Da | Nu, nicăieri |
| Imitație de ambalaj | Des | Nu | Da | De obicei nu |
| Dupe / miros asemănător | Da | Nu | Nu | În general da |
O contrafacere se dă drept original și este ilegală în orice jurisdicție. Tot acolo e și adevăratul risc pentru siguranță, pentru că nimeni care să răspundă de ea n-a produs-o. Un dupe nu se dă drept nimic: e un produs diferit care miroase asemănător, vândut sub propriul nume.
Ce înseamnă asta dacă cumperi sau faci unul
Să porți un dupe este legal. Nicio instanță n-a urmărit vreodată pe cineva pentru ce poartă.
Să faci un parfum acasă, pentru tine, este legal. Să recreezi în bucătăria ta un parfum pe care îl iubești nu încalcă nicio lege, nicăieri. Istoric vorbind, e și felul în care au învățat cei mai mulți parfumieri.
Regulile se aplică atunci când vinzi. Vinde sub propriul nume, în propriul flacon, și nu pretinde niciodată că produsul este identic cu ceva cu care nu este. Vânzarea de cosmetice aduce și obligații proprii, printre ele evaluări de siguranță și etichetare, care n-au nicio legătură cu copierea și au totul de-a face cu faptul că pui un produs pe piele.
Poziția noastră
Formulele de parfum de pe acest site sunt reconstrucții: interpretarea noastră despre cum e construit un parfum, scrisă sub formă de materii prime și doze. Nu tipărim numele originalului pe un flacon, pentru că nu vindem flacoane, și nu pretindem că o reconstrucție este identică cu originalul, pentru că nicio reconstrucție cinstită nu este. Cât de aproape poate ajunge una și de ce nu poate fi niciodată exactă este explicat aici.
Întrebări frecvente
Poate un miros să fie protejat prin drept de autor?
În majoritatea țărilor, nu. Instanțele din Franța și din SUA au refuzat să trateze un miros ca operă protejabilă. Curtea Supremă olandeză, în 2006, este excepția notabilă: a hotărât că mirosul unui parfum poate fi protejat. Întrebarea nu a fost niciodată tranșată la nivelul UE.
Este ilegal să vinzi un parfum care miroase ca altul?
În general, nu. Să vinzi un miros care seamănă cu alt parfum este legal în SUA și în cea mai mare parte a Europei. Devine ilegal când vânzătorul folosește marca celuilalt parfum ca să-l vândă, îi copiază flaconul sau pretinde că produsele sunt identice când nu sunt.
Care e diferența dintre un dupe și un parfum contrafăcut?
O contrafacere copiază numele mărcii și ambalajul și se dă drept original, ceea ce e ilegal peste tot. Un dupe se vinde sub propriul nume și doar seamănă cu mirosul originalului, ceea ce în general este legal.
Sunt protejate formulele de parfum?
Formulele de parfum sunt protejate ca secrete comerciale, ceea ce le apără de furt, de exemplu de un angajat care le divulgă. Nu sunt protejate împotriva analizei și reconstrucției independente și nu sunt protejate prin drept de autor.
E legal să-mi fac acasă propria versiune a unui parfum?
Da. Să faci un parfum pentru uz propriu este legal peste tot, indiferent de ce te-a inspirat. Obligațiile legale încep abia când îl vinzi.
Pot spune că parfumul meu „miroase ca” unul celebru?
În SUA, o comparație adevărată este legală, dar instanțele au interzis în 1976 să pretinzi că e identic când nu este. În UE, hotărârea Bellure din 2009 face riscantă folosirea numelui unui parfum celebru pentru a-l promova pe al tău. Dacă folosești numele propriului produs, fără cel celebru, eviți ambele probleme.
Acest articol explică hotărâri judecătorești publicate. Nu este consultanță juridică, iar legea diferă de la o țară la alta; dacă vrei să vinzi parfumuri, vorbește cu un avocat din țara în care faci comerț.